Munţii noştri aur poartă. De 2000 de ani am aflat şi noi asta. De la romani. Care, cât au stat aici, ca invadatori, au luat ce şi cât au putut. Noi eram minerii lor. Primii lor mineri. În zonă s-au născut Burebista, Horia, Cloşca şi Crişan şi Nicolae Furdui Iancu. Pe o bancă, într-un parc din Abrud, a murit Avram Iancu, nebun şi umilit, îngăimând-o pe asta cu „Munţii noştri aur poartă – noi cerşim din poartă-n poartă.”

Munţii noştri aur poartă. Aveau aur în vene – filoane. Nu mai sunt. Acum e praf. Praf de aur şi argint, de scos cu şaitrocul şi intrat în Guiness Book. Minele sunt închise. Apa e roşie. Un roşu montan... otravă pură – ceva unic în lume... tot de Cartea recordurilor... Lumea e săracă. Mai vin oareşce turişti... atraşi de legendă. Lasă un euro-doi în cutia milei „pusă la dispoziţie” de organizaţiile care vor să salveze Roşia Montană. De cine?... Turiştii pleacă fără biciclete. Li se fură. De către cine?...

Munţii noştri aur poartă. De vreo 10 ani au venit nişte canadieni. Investitori – nu invadatori. Au venit după ce ne-au trecut fazele cu „noi nu ne vindem ţara”. Au venit după ce ne-au auzit că urlăm după investitori... până-n Canada s-a auzit tulnicul!... Ne vor aurul şi argintul din pietre. Ne vorbesc pe limba noastră, prin gura unor băieţi care, şi ei, s-au născut acolo, lângă Burebista, Horia şi Furdui. Canadienii au cumpărat licenţa de minerit, 80% din case, 80% din publicitatea la ziare, televiziuni şi siteuri şi au ajuns până la 80% din drumul lor înspre praful de aur şi argintul din stâncile noastre. E război: un război inegal ăsta... între 80 şi 20 la sută... Cam cum a fost între daci şi romani. Din care s-a născut acest popor aproximativ.

Munţii noştri aur poartă. Noi suntem români. Mineri români – o categorie foarte specială... care uneori se constituie în grupuri mari, se înarmează cum pot şi pleacă în Capitală ca să dea jos Guvernul. Cum făceau moţii lui Horea sau cei ai lui Avram Iancu... dar în direcţia opusă, unde era atunci Guvernul. La Roma, dacii n-au ajuns... decât pe Columnă, în calitate de învinşi – basoreliefaţi în piatră... ca să ştim şi noi cum arătam acum 2000 de ani. Când au plecat de bunăvoie... că nu mai era aur în filoane... romanii ne-au lăsat urne funerare, statui cu zeul Ianus (un zeu al uşii, al sărbătorilor şi riturilor de trecere şi al fenomenelor de tranziţie... o divinitate cu cel puţin două feţe...), galeriile din stâncă pe care le-au săpat cu noi... cu târnăcoapele şi cu vieţile dacilor... şi cam atât... adică ce n-au putut căra. Vestigiile astea le putem admira într-un frumos muzeu din centrul Roşiei Montane. Făcut de canadieni.  Canadienii, când vor pleca, o să ne lase case noi, drumuri şi, în primul rând, bani – adică ce ne interesează, de fapt. Adică „despre ce vorbim”...

Munţii noştri aur poartă. Noi cerşim din Franţa-n Australia, din Spania în Noua Zeelandă, din Anglia în Argentina... din poartă-n poartă, cum ar veni. Îl căutăm pe Ianus... ca să se întoarcă cu faţa aia bună înspre noi, probabil. Moştenire romană. Zei de împrumut. Când vine, vine de unde nu te aştepţi. Tocmai din Canada. Canadianul nu-i frate cu românul. Vrea să-i ia codrul, să-i chelească stânca şi apoi să o macine în concasoare, ca să scoată aurul şi argintul din bolovani, cu cianură. Ca să nu mai aibă românul cu ce da după duşmani. Până apucă să taie el, tăiem noi tot ce e de tăiat. Ne facem o casă aproximativă şi după aia mergem să cerşim din poartă-n poartă... ca să avem de televizor şi maşină.  

Roşia Montană e, poate chiar înainte de a fi o investiţie isterică, o colecţie istorică de totemuri şi tabuuri vechi şi noi. De la începuturi până azi. Trecând prin epoci. Nu toate de aur. 

Am fost joi şi vineri la Roşia Montană, împreună cu un mic dar fain grup de investitori constituiţi într-o asociaţie de întreprinzători mici şi mijlocii, să vedem şi noi cum stă treaba cu Roşia Montană... de la modul mic şi mijlociu înspre modul mare şi foarte mare focalizând problema. Un traseu fabulos: Ineu – Bârsa – Vârfurile – Hălmăgel– Ţebea – Brad – Abrud – Câmpeni – Albac – Roşia Montană. Am văzut pe drum mine părăsite, oameni cu vieţile praf, aproape pitite, neobservabile dintre neverosimilele peisaje. Am fost în documentare (eu, a doua oară... la 5-6 ani distanţă), împreună cu nişte domni şi doamne cu afaceri acasă, cu o  condiţie materială mult  peste nivelul de „cerşit din poartă-n poartă”... care ştiau pe de rost tot repertoriul folcloric de la Horia, Cloşca şi Crişan până la Furdui Iancu şi îl cântau pe autocar. Cu vervă patriotică îl cântau. Şi la dus – şi la întors. Ceea ce aproape că spune tot.

Ce n-am zis aici... respectiv partea obiectivă a situaţiei, scrie şi se vede pe http://www.rmgc.ro/. Nu puteţi voi citi cât scriu canadienii ăştia. Dacă puteţi combate – fiţi oaspeţii noştri. Fiţi munţii noştri care aur poartă...
 

UPDATE (19.10.2011)/ O replică de bun simţ la articolul nostru despre Roşia Montană ne-a parvenit de la o cititoare - din câte se vede, bună cunoscătoare a zonei şi a vieţii din interiorul ei. În virtutea principiului fixat de Voltaire încă din zorii iluminişti ai presei, „deşi nu vă împărtăşesc neapărat opiniile, fac tot posibilul ca ele să fie cunoscute”, oferim acestui text şansa de a fi citit în directa continuare a reportajului care l-a făcut posibil. (L.V.)

UPDATE (19.10.2011)/Aurul... Pentru unii bogăţie, pentru alţii nenorocire
Aş vrea să vă scriu o poveste, pentru mine destul de importantă.
S-a întâmplat acum vreo 6-10 ani în urmă, puţin după izbucnirea scandalului din Roşia-Montană, puţin după apariţia RMGC. O fetiţă din România cu inima maghiară a pornit cu familia sa în cautarea istoriei, în cautarea rădăcinilor lor. După un drum destul de lung, dar decorat cu peisaje uimitoare, familia a ajuns la Roşia Montană. O comună prietenoasă, primitoare, dar cu oameni plini de frică şi de îndoieli. În faţa singurului magazin/birt care a supravieţuit intereselor RMGC de a opri orice activitate de comerţ în sat, erau vreo 5-6 oameni, stăteau la o poveste. Când ne-am îndreptat spre ei, toată lumea a fugit înăuntru şi au închis uşile cu cheia. Plimbându-ne în comuna, am găsit nişte case vechi dărăpanate, cu placa „proprietate RMGC” pe ele, iar ferestrele şi roletele pe rând se închideau în faţa noastră. Am ajuns şi la biserica comunei, care era deschisă dar goală. În jurul bisericii erau mormintele. După o îndelungată căutare am găsit mormintele strămoşilor noştri, străbunici, parinţii străbunicilor, etc. Era greu de imaginat că acolo cândva era o comunitate veselă, cu oameni bogaţi, casele din centrul comunei cu etaj, case cu arhitectură valoroasă, cu o istorie bogată. Trăiau oameni bogaţi, care se ocupau cu minerit, care scoteau aurul din stanci ducând o viaţă frumoasă, probabil.
Am vizitat şi minele romanilor, e drept era foarte greu să-l găsim pe bătrânul care îngrijea şi avea cheia de la vestigii. După circa o oră de aşteptare am reuşit să coborâm în minele făcute de romani şi am putut urmări filonul de aur de-a lungul traseului. Ghidul nostru ne-a explicat ca sunt vreo 8-10 etaje unul peste altul pe filonul de aur. Romanii şi locuitorii comunei au scos aproape tot ce s-a putut scoate din munţi. Bătrânul ne-a arătat şi maşinăriile cu care strămoşii mei, străbunicii tatălui meu, probabil au lucrat. Bătrânul era singurul care ne-a povestit ce se întâmplă de fapt în comună, ne-a zis că RMGC cumpără locuinţe de la bătrâni săraci şi chiar dacă acele case sunt catalogate ca şi monument istoric, ele sunt lăsate să se dărâme singure. Oamenii care aleg să rămână în comună n-au nici o şansă fiindcă RMGC a oprit orice comerţ, nu se poate deschide nici o firmă în comună, nimic. Bisericile aşteaptă să fie dărâmate, tot dealul, muntele să fie dislocat, spălat cu o soluţie de cianură. Ca să fie scos aurul necesar pentru o verighetă, se spală tone de piatră.
După experienţa şocantă pentru o fată de 15 ani, ajungând acasă, am început să mă documentez despre ce se întâmplă de fapt, cum poate să se întâmple astfel de nedreptăţi. Am aflat mai multe lucruri groaznice. În locul comunei unde au stat şi au trăit, au muncit, strămoşii mei va fi un crater de 4 km diametru. Cianura folosită la exploatare poate ajunge în rezerva de apă a zonei iar, mai mult, poate fi transportată şi în alte zone, de către râuri. Nişte informatii/bârfe despre conducerea RMGC, fiind nişte oameni care ocolesc legea, fugiţi în Canada mai de mult din Romania.
După aceea au început să apară anunţuri false în ziare cu oameni care erau de acolo dând declaraţii că sunt de acord cu realizarea proiectului iar la întrebările şi acuzaţiile mele, ziarele aveau un răspuns simplu: „ne trebuie bani iar ei plătesc foarte mult pentru anunţul respectiv”. Acum au început reclamele la radio, chiar şi pe facebook are pagină RMGC.
Nu trebuie să facem altceva decât să ne uitam în trecut, un exemplu tipic este cel de la Baia Mare, cianura deversată a afectat râurile Săsar, Lăpuş, Someş, Tisa şi Dunăre înainte de a ajunge la Marea Neagră. În noaptea de 30 ianuarie 2000 barajul a cedat deversând 100 000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri (aproximativ 100 de tone de cianuri) s-au împrăştiat peste câmpuri şi în sistemul hidrografic local.
Să ne gândim puţin ce se poate întâmpla în cazul Roşia Montană unde este vorba de cantităţi mult mai mari de cianură.
Întrebarea mea este: de ce se poate întâmpla aşa ceva, de ce toată lumea are ochii închişi? Şi aş vrea să vă întreb pe dumneavoastră, chiar „munţii noştri aur poartă”???? sau numai noi credem că stăm pe ceva preţios iar RMGC e o companie de spălare a banilor care distruge tot pentru niste kg de aur??? Chiar nu putem să judecăm când studiile arată că este periculoasă această procedură de minerit? Chiar dacă am distrus o comună, am pus pe stradă familii, am lăsat să li se ia locuinţele, pentru nişte apartamente de milă??? Chiar merită scandalul de 10 ani? Pentru ce???? Eu încă sper că noi învăţăm din greşelile altora şi nu ne jucăm cu mediul. N-ar trebui să agravăm situaţia comunei Roşia Montană ci ar trebui să ajutăm localnicii, şi să ne luptam împotriva minciunilor.
Sigur, fiecare dintre noi are dreptul să fie împotriva sau de partea proiectului RMGC, dar vă rog înainte să luaţi o decizie, vizualizaţi şi siteurile: http://rosiamontana.org/ şi http://www.nodirtygold.org/home.cfm.
Vă mulţumesc.
Edina Babtan
 

UPDATE (20.10.2011)/ Primim spre publicare:
Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii “noua nu ne-au dat utilaje pentru extragerea uraniului”. Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca. Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.
In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona,  arseniu - 5000 grame pe tona, titan - 1000 grame pe tona,  molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona,
germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.
Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase. Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg.  Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.
26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC  a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.
Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnilogi de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.
La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.
Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.
Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei.  Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.
Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul UNESCO.
Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.
Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile, de aceea  va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana. Promovati petitia online, dati acest mesaj mai departe!
Petitia noastra de pe www.rosiamontana.net a strans peste 30.000 de semnaturi, la care se adauga alte 27.000 de semnaturi pe hartie stranse in Bucuresti prin actiunea “la corturi” din ultimele 3 saptamani, la care au luat parte peste 350 de voluntari.
Eforturile noastre au fost remarcate si amintite intr-o recenta dezbatere din Parlamentul European. In urma dezbaterii, Comisia pentru Petitii a Parlamentului European a anuntat ca se va deplasa in Romania la inceputul lunii noiembrie pentru o ancheta asupra proiectului de la Rosia Montana. Va propunem ca pana atunci, doar cu ajutorul dvs.  sa strangem 100.000 de semnaturi din toata tara, iar in preajma vizitei CE sa organizam de la Casa Poporului spre sediul Comisiei Europene in Bucuresti cel mai mare mars de protest pentru Rosia Montana, la care vom putea invita toti semnatarii petitiei. 
Atasam acestui mesaj tabelul pe care puteti strange semnaturi si textele petitiilor asociate. Daca sunteti din Bucuresti ni-l puteti inmana completat la sfarsitul lunii, cand vom stabili o intalnire la unul din corturi, pana atunci va rugam sa ne comunicati intentia de a strange semnaturi printr-un email la petitii@rosiamontana.net sau SMS la 0727.769.509. cu nume, telefon si email. Tinem legatura pentru a va comunica locul si data exacta la care vom colecta semnaturile stranse.
Daca sunteti din provincie, trimiteti semnaturile prin posta la punctul de lucru din Cluj al asociatiei Alburnus Maior pe Str. David Ferencs, nr 10, ap. 5
Cluj-Napoca, Jud. Cluj, 400102 Romania si o copie scanata pe adresa petitii@rosiamontana.net Aveti si optiunea de a ajuta la desfasurarea acestei campanii de acasa, pe calculator. Trimiteti un email pe voluntar@rosiamontana.net prin care sa va manifestati disponibilitatea si o sa primiti detalii.
In Bucuresti am obtinut avize pentru amplasare de corturi si bannere in sectorul 1 si recent in sectorul 4.
Locatiile sunt:
Sectorul 4: Metrou Tineretului; Metrou Constantin Brancoveanu, Metrou Piata Sudului, Sos. Giurgiului - Piata Progresu, Metrou Aparatorii Patriei, Piata Unirii (capatul tramvaielor), Metrou Eroii Revolutiei.
Sectorul 1: Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Victoriei, Charles de
Gaulle si Perla.
Va rugam sa va programati pe http://www.rosiamontana.net/la-corturi/ pentru voluntariat la corturi si sa recomandati prietenilor. Avem nevoie de participarea
voastra!
Nu ati semnat inca petitia pe www.rosiamontana.net, va rugam sa faceti asta chiar acum.
Va multumim!
 
Ing. Bogdan Besti
Tel 0723 573 493

 

VEZI AICI O GALERIE FOTO DE LA ROŞIA MONTANĂ!

Comentarii (123)

TOP NEWS