În organizarea Poliţiei Comunitare Arad şi Atrium Center, sâmbătă, 2 octombrie 2010 se va desfăşura, pentru prima dată în Arad, una dintre etapele Euroligii BOXING ONE, competiţie la care participă sportivi din şase ţări: România, Ungaria, Slovacia, Croaţia, Polonia şi Provincia Kosovo. Ţara noastră va fi reprezentată de sportivii Clubului arădean „Silva Lazăr” Motorul Arad. Evenimentul va avea loc în incinta Atrium Center, începând de la ora 17. Intrarea este liberă. Prezentăm mai jos trei dintre sportivii care vor reprezenta ţara noastră în meciurile de sâmbătă.

Daniel Holiartoc: „Am o reţetă simplă pentru slăbire: fac foame!”
Tânărul pugilist arădean Daniel Holiartoc s-a născut în urmă cu 20 de ani în satul Aluniş, comuna Fântânele. A absolvit Liceul cu program Sportiv din Arad, obţinând specializarea de instructor sportiv. Face sport de performanţă (box) de la vârsta de 14 ani, în prezent fiind legitimat la Clubul Silva Lazăr Motorul, avându-l antrenor pe maestrul Florin Barna. „Am o relaţie specială cu nea Florin Barna. Este un antrenor sever, dar este un om drept şi sensibil la problemele noastre, ale sportivilor. Este ca un tată pentru noi şi suntem conştienţi că ascultându-l, este practic imposibil să nu avem performanţe.
Daniel a început să practice boxul  la 14 ani, la îndemnul fratelui său, într-un moment în care nu a mai putut continua să se pregătească la karate. Acum este convins că nu el a ales boxul ci dimpotrivă, boxul l-a ales pe el. Aşa să fie, de vreme ce a ajuns, în şase ani campion naţional universitar (în anul 2009) şi câştigător al Cupei României pe 2010, primul boxer arădean care câştigă această cupă, la nivel de seniori. „Acum, privesc spre Campionatul Naţional de seniori cu mai multă încredere şi am curajul să sper că voi mai aduce Aradului încă o cupă”, avea să declare Daniel după obţinerea succesului la Cupa României. Din păcate, curajul nu i-a fost suficient, iar încrederea nu i-a mai fost aliat. Cu toate acestea, Daniel rămâne un campion pur sânge, un boxer cu „vână” şi cu o inimă mare cât să umple un ring cu ea, un om de mare caracter, oricând capabil să doboare în luptă dreaptă orice adversar.
Pentru EUROLIGA Box One s-a pregătit cu furie aproape, dar este conştient că pe lângă o pregătire „la sânge”, Holi – cum îi spun apropiaţii – este nevoie de o…luptă cu cântarul: „Mai am nevoie să slăbesc rapid câte un kilogram, două, trei… Ştiu eu cum…  Pur şi simplu fac foame, altfel nu reuşesc. Hidratare, haine groase, antrenamente grele. Şi se pierd nişte kilograme, încât să pot ajunge destul de repede la categoria mea. Pe termen lung însă nu recomand metoda”.

Din 2008, Daniel este agent de ordine publică la Poliţia Comunitară din Arad. „Înseamnă mult pentru mine să fiu aici, la Poliţia Comunitară. Este o carieră pe care mi-am dorit-o, pe care o respect şi spun fără rezerve că mă bucur că am ajuns să lucrez în această instituţie a rigorii, a disciplinei şi a muncii intense. De altfel, totul, în viaţa mea, de la sportul pe care îl practic şi până la serviciu, înseamnă rigoare, respect, muncă, ordine. Şi e foarte bine aşa…”

Flavius Biea: „Am vrut să mă fac fotbalist, dar nu m-a lăsat tata”
Născut cu puţin timp înainte de Revoluţie, pe 1 octombrie 1989, pugilistul Flavius Biea a fost considerat o mare speranţă a boxului românesc. Poate cea mai mare din ultimii ani. Până la 18 ani, acesta a câştigat tot ce se putea câştiga în acest sport. A făcut o pauză de un an, forţat de starea de sănătate. „Începusem să am probleme cu acidul lactic. Era din cauza surplusului de oboseală. Am tras tare anii trecuţi, iar acest lucru s-a văzut. Nu aveam stagii de recuperare, masaje”, a declarat Flavius Biea. A revenit însă după acel an greu, cu aceeaşi vivacitate, cu aceeaşi mare dorinţă de victorie, cu acelaşi gând nedisimulat de a participa la o Olimpiadă – un vis ce-a fost aproape de împlinire în 2008, când toată lumea se aştepta să fie văzut pe ringurile de la Bejing, apărând culorile României la numai 18 ani. N-a fost să fie… 
Flavius Biea şi-a petrecut copilăria în ringul de box. Încă de la opt ani a fost dus de tatăl său să practice „un sport cu adevărat bărbătesc”. Acest lucru s-a întâmplat la clubul Astra din Aradul natal. „Tata a făcut box, la fel şi unchiul meu, Ghiţă, care mi-a devenit antrenor. La început era o joacă. Am şi acum prima diplomă pe care am primit-o, în 1997”, mai spune Flavius Biea.
La 16 ani, Flavius Biea uimea lumea boxului. Nu avea adversari pe măsură în lume. Sportivul legitimat la Clubul Sportiv Banatul a câştigat în 2005 tot ce se putea: a devenit campion naţional de junior, campion european, la Siofoc (Ungaria) şi campion mondial la Liverpool (Anglia). Anul următor a fost din nou unul strălucit. Şi-a păstrat titlul european în Albania, însă a pierdut în finala Campionatului Mondial desfăşurat în Turcia. La întoarcere, pe aeroportul din Timişoara, Biea a plâns că a pierdut în finală. „A fost o perioadă în care am muncit foarte mult. Eram tot timpul plecat în cantonamente şi la competiţii. Veneam o dată la două luni pe acasă. Dar nu regret. Am avut cele mai frumoase rezultate”, a mai spus Flavius.
În 2006, ziaristul timişorean Ştefan Both scria despre Flavius Biea următoarele: „Deja se vorbeşte că ar fi în atenţia clubului canadian Interbox şi chiar a celebrului Don King! De Steaua şi Dinamo nu mai vorbim... Deocamdată, el boxează pentru Timişoara, fiind antrenat tot de unchiul său, Gheorghe Biea, omul în care are o încredere deplină. Până când, rămâne de văzut. Timişoara nu este în stare nici măcar să-i ofere un apartament.”
Ca orice tânăr, Flavius Biea ar fi vrut să aibă mai mult timp pentru distracţii. Însă nu regretă sacrificiul făcut pe altarul boxului. „În afară de box îmi place tot boxul. Asta îmi ocupă tot timpul. Dar când am timp mă duc cu plăcere să văd filme la mall”, a spus Flavius.
Flavius Biea urăşte perioada în care trebuie să slăbească. „În box există şi o vorbă: primul adversar e cântarul. Mereu a trebuit să slăbesc înainte de competiţii. Când aveam 64 de kg trebuia să ajung la 60 de kg”, a spus boxerul conştient de dificultatea „meseriei” pe care şi-a ales-o. „Viaţa de boxer nu este deloc uşoară, mai ales dacă practici acest sport de la o vârstă fragedă. La un moment dat chiar am vrut să mă las de box şi să mă duc la fotbal. Voiam şi eu să plec în străinătate, cum fac fotbaliştii. Dar nu m-a lăsat tata. Şi, până la urmă, bine a făcut”.

Petrişor Gănănău: „Mi-aş dori să lupt cu Vladimir Klitschko, dar după Olimpiadă!”
La aproape patru decenii distanţă, într-un loc în care s-au ivit zorile muncii patriotice comunist-revoluţionare – la Bumbeşti-Jiu – avea să se nască, pe 18 septembrie 1984, unul dintre cei mai mari boxeri ai României, Petrişor Gănănău.
A început boxul la 14 ani, sub îndrumarea antrenorului Ninel Geică, la Clubul Pandurii din Tg. Jiu, reuşind de-a lungul carierei să câştige 10 titluri naţionale sau cupe ale României, dar şi să se impună în mai multe rânduri la campionatele Europene sau Mondiale, competiţii la care a obţinut numeroase medalii. De altfel, Petrişor Gănănău – antrenat la lotul naţional de Francisc Vaştag şi Leonard Doroftei – este cel din urmă român medaliat la un Campionat European de seniori, mai exact, la CE desfăşurat la Liverpol, în 2008.
Ca mulţi alţi boxeri, îşi doreşte mult să treacă la profesionism, unde „lupta este mai grea, adversarii mult mai puternici, dar şi câştigurile sunt pe măsură” şi îşi doreşte chiar să ajungă printre protagoniştii categoriei, ca să se poată lupta cu cei mai buni boxeri ai lumii: „Mi-aş dori să ajung să pot lupta împotriva lui Vladimir Klitschko, dar până acolo mai este cale lungă şi multă muncă”, spune Petrişor. Înainte de toate însă, visul său – să recunoaştem, unul mult mai realizabil – este de a participa la Olimpiada din 2012, de la Londra şi „dacă tot aş ajunge acolo, desigur că mi-aş dori o finală olimpică, pe care să o şi câştig. Mai ales că mie îmi priesc meciurile disputate în Anglia” – declară Petrişor cu gândul la medalia câştigată la Liverpol în 2008.
Să mai spunem că din septembrie 2010 Petrişor Gănănău este legitimat la Clubul Silva Lazăr - Motorul Arad, unde este antrenat de maestrul Florin Barna.

Comentarii

STIRI SPORTIVE