Zeci de pietre: fragmente de coloane, bucăţi de capiteluri şi ornamente, vechi de aproape o mie de ani, de la dimensiunea unui pumn până la unele cu greutatea de câteva zeci de kilograme, stau aşezate, de peste trei ani, într-o încăpere mică şi întunecată, în clădirea secundară a Şcolii Generale nr. 2 din Pecica, fără ca cineva să se fi atins de ele. Peste rămăşiţele, numerotate, ale Mănăstirii lui Ahtum (Ajtony) s-a aşezat praful şi pânze de păianjeni în cămăruţa situată după fostul atelier al şcolii, la fel ca şi peste cele două hârtii A4 pe care se găseşte, scris de mână, mesajul „Prelucrarea sculpturilor este în curs. Vă rugăm să nu modificaţi locul lor”, respectiv „Studiate, fotografiate până la 15”.

Scrisul şi eforturile îi aparţin defunctei Suzana Móré Heitel, cea care a studiat, alături de soţul ei, ani de zile, rămăşiţele celebrei mănăstiri situate la doar câţiva kilometri în afara oraşului, în cotul Mureşului dintre Pecica şi Semlac. „Omul şi cercetătorul formau în ea un compus neobişnuit: un entuziasm ce părea inepuizabil, o bucurie a întâlnirii persoanei sau obiectului de artă medievală - chiar dacă o ruină sau un fragment - se asociau unei foarte tehnice abordări a monumentului, cu concentrare pe argumentul istoric şi pe referinţele care conduceau la cronologia şi contextul operei”, scriu colegii ei din cadrul Asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”, într-un text la comemorarea unui an de la moartea ei. Născută la Pâncota, aceasta a fost pasionată de studierii arhitecturii şi sculpturii medievale, pre-romanice, romanice şi gotice, din Transilvania şi Banat. Primele cercetări în Bazinul Mureşului au fost demarate în 1990 prin Institutul de Istoria Artei.
Raportul ştiinţific din anul 2006 arată că „cercetările noastre obligatoriu interdisciplinare (apelând, în situaţia dată, la informaţia istorică, de istoria artei, topografică şi, nu în ultimul rând, la cea arheologică) au condus, printre altele, la identificarea, lângă Pecica, jud. Arad, a vestigiilor mănăstirii familiale întemeiate probabil, de ducele Ahtum, stăpânul vastului teritoriu cuprins între Dunăre, Tisa şi Crişuri în jurul anului 1000”.
Ahtum a fost învins de Cenad, în numele regelui Ştefan al Ungariei, după anul 1000, fiind cel care a preluat administrarea teritoriilor, dar şi a mănăstirii ctitorite de primul.
Mănăstirea a fost distrusă de popoarele migratoare iar ruinele spălate de apele Mureşului după schimbarea cursului râului.
Ruinele se pot observa în anii secetoşi, când debitul Mureşului scade, chiar dacă acum se află aproape de mijlocul râului, ceea ce face aproape imposibilă studierea lor. Totuşi, arheologii spun că în mal ar putea fi descoperite eventuale urme care să ofere mai multe detalii despre construcţie.De aici provin şi pietrele depozitate în Şcoala Generală nr. 2, care au fost studiate zilele trecute de directorul Complexului Muzeal Arad,  Peter Hügel, alături de doi colegi istorici: George Pascu Hurezan şi Florin Mărginean.
Urmele colectate cu ani în urmă de Suzana Móré Heitel şi Radu R. Heitel le-au fost prezentate specialiştilor de viceprimarul Miodrag Stanoiov, un mare pasionat de istorie, mai ales de cea locală.
„Toate aceste materiale vor fi ridicate şi duse la muzeu, unde le vom putea analiza. Urmează să stabilim cu reprezentanţii Primăriei detaliile”, a spus directorul muzeului arădean, comparând pietrele găsite cu cele de la Mănăstirea Bizere, descoperite la Frumuşeni.
Administraţia locală oferă tot sprijinul arheologilor şi este interesată de valorificarea valorilor istorice locale. De aceea a şi contactat instituţia arădeană.
Viceprimarul Miodrag Stanoiov a explicat că „în timpul unei inspecţii am descoperit, întâmplător, artefactele în magazie, iar după formă şi bileţelul pe care scria « Prelucrarea sculpturilor este în curs. Vă rugăm să nu modificaţi locul lor » mi-am dat seama că ar putea fi rezultatele săpăturilor soţilor Heitel, de la Mănăstirea lui Ahtum. Am contactat reprezentanţii Muzeului Judeţean, care s-au deplasat de urgenţă la Pecica. Dânşii au fost foarte bucuroşi de redescoperirea acestor artefacte crezute pierdute definitiv. Sunt bucuros că am putut contribui la recuperarea unei părţi din istoria acestor meleaguri”.

Vezi mai multe foto aici!

Comentarii (4)

TOP NEWS