Datorită faptului că vietuim într-o societate liberă, fără frontiere si în proces de globalizare, valorile si specificul natiunilor migrează si interferează, însă mai există oare limite? Acele limite care definesc civilizatia si modernitatea... Eu cred că în unele cazuri, precum cazul României, răspunsul este mult spre negativ.

Am crezut, până nu demult, că generatiile părintilor si bunicilor nostri exagerează atunci când ne învată că trebuie să te feresti de români, mai ales în străinătate. Ei bine, am aflat de curând, că nu exagerează nimeni... că acesta este adevărul. În străinătate nu au plecat doar intelectualii, ci mai ales scursurile societătii: hotii si cersetorii. Din păcate, acesta este purul adevăr si este destul de trist mai ales când îl vezi „live”.

La furat în Mallorca

Mallorca, una dintre cele mai frumoase si mai populare insule din Europa, este invadată de hoti români. Nu exagerez, „băietii” nostri operează non-stop si cu mare dibăcie. De unde stiu? Mi-am petrecut câteva zile din vacanta de vară în Mallorca, în compania unor prieteni români care si-au deschis o afacere în Arenal, o statiune mallorcheză. Si cum românii la ai lor trag, am cunoscut la terasa prietenilor mei o multime de compatrioti care nu se jenează să spună că practică hotia, ba mai mult,  chiar se si laudă. Si nu vorbim de amatori, ci de oameni care chiar isi iau în serios „meseria”. Unii sunt hoti de buzunare, altii din hoteluri, altii de pe plajă … unii au chiar si aghiotanti – ca nu cumva să se murdărească ei pe mâini. Toti au masini luate în rate sau nu, si plătesc chirii. Majoritatea au familia cu ei si par oameni de rând, ba chiar plătesc taxe si primesc ajutor social. Unii nu te fură pe fată, ci prin alba-neagra si, incredibil, fac o grămadă de bani.

Am auzit povesti ale acestor români care nu puteau să fie logice în capul meu – cum îti fură „coaja” adică portofelul, cum te fură dacă „dormi pe tine”, cum duc româncele în cluburi să se prostitueze si să fure de la străini etc. Lucruri josnice care îi umplu de bani. Acesti români nu au mustrări de constiintă si nu le pasă de nimic. Trăiesc de azi pe mâine furând un Rolex de la un englez, spărgând camere de hotel si plecând cu tot cu seif, golind cărti de credit si portofele. Nimic nu e imposibil pentru ei. I-am întrebat o multime de lucruri si am încercat să găsesc măcar un gest de regret pe fetele lor sau în voce. NIMIC. Toti dau vina pe sistemul românesc, care spun ei, i-a mânat la o asemenea viată ca si cum în tară nu făceau acelasi lucruri ca si în Mallorca.

La acesti hoti le este bine pentru că în Spania nu există o legislatie care să îi pedepsească cum ar trebui, primesc maxim o amendă usturătoare si cam atât. Oricum, de bani nu se prea bucură pentru că îi joacă pe toti la jocuri de noroc si trăiesc bine, majoritatea se droghează. Chiar si femeile. Mai trist este că îi vizitează familia din tară, mama sau tatăl, care sunt oameni care au muncit si care acceptă această situatie a copiilor lor. Foarte trist din punctul meu de vedere.

Am avut ocazia să cunosc în Mallorca si români cinstiti, care muncesc din greu că să îsi găsească un rost în viată, care din păcate suferă din cauza românilor mai putin cinstiti de pe insulă. Lumea ne vede pe toti la fel: hoti sau cersetori, oameni fără valori care nu pot fi de încredere. Păcat.

Hotii români de pe insula spaniolă sustin că nu fură de la români si spanioli, însă sunt sigură că dacă ai avea la vedere un portofel dolofan sigur „te-ar face de el”, doar nu te întreabă dacă vorbesti română.

Un sfat de la hotii români din Mallorca: dacă vreti să evitati să vi se fure geanta, portofelul sau telefonul, fiti atenti la aceste lucruri. Nu vă pierdeti capul prin nebunia oreselor, fiti prudenti.

La cersit în Bruxelles

Mă întorc la Bruxelles, capitala europeană modernă si civilizată în care îsi găsesc rostul multi români, la studii, la muncă etc. Spun cu mândrie că Bruxellul este invadat de români, printre care si familia mea si multe alte familii care muncesc din greu, plătesc aici taxe până si pentru aerul respirat si sunt cinstite, cu toate că aici nu este atât de usor să găsesti de muncă din cauza legislatiei belgiene care nu iti dă drept de muncă de pe o zi pe alta. Am multi colegi care studiază din greu la Bruxelles ca să ajungă la nivelul celor de aici, am prieteni care muncesc din greu si reusesc să ducă o viată normală, unii si-au pornit afaceri si au muncit ani de zile ca să câstige încrederea străinilor.

Însă, pe lângă acestia, mai sunt multi alti români, sau să îi numim rromi, care cersesc peste tot pe străzile Bruxellului. Tigănci cu copii în brate cersesc bani, niciodată o bucată de pâine, pentru că bani de mâncare au multi, din ajutoarele de stat dar nimeni nu stie asta. La început nu i-am observat pe cersetori, dar în ultimul timp îmi ies în cale tot mai des si mă irită ideea că sunt „de-ai nostri”. Si ei stiu că suntem de-ai lor si mă întreb cum de îsi dau seama. Într-o zi, asteptând autobusul, două cersetoare s-au apropiat si când mi-au cerut si mie bani le-am ignorat. Atât le-a trebuit... să nu zic nimic! Dacă le vorbesti în română se iau după tine, deci sssstttt. Ei bine, acestea două au fost profi, pentru că au început să mă înjure în română ca la usa cortului, încheind cu întrebarea: te mândresti că esti româncă? Răspunsul meu la întrebarea asta este DA, mă mândream că sunt româncă, că ai mei sunt români si că ne reprezentăm tara cu drag si fără rusine, dar după faza aceasta cu tigăncile agasante încep să mă îndoiesc că trebuie să mă mândresc cu natiunea din care fac parte.

Mai sunt si rromi sau români care îsi duc traiul tot pe străzile Bruxellului, dar măcar nu agasează pe nimeni... unii cântă la colt de stradă, altii pe la mesele restaurantelor, dar măcar au ceva de făcut, nu iti cer bani fără să facă nimic, ei doar încearcă.

Ca să închei, as vrea să spun că nu m-am simtit vreodată mai prejos pentru că sunt româncă în nici o tară în care am fost, însă atunci când începi să iti creezi o viată într-o tară străină, unde ai nevoie de drepturi si libertăti, începi să simti influenta pe care o au acesti hoti si cersetori români asupra impresiei pe care si-o fac străinii despre noi - si atunci suferim. Oare sistemul român a creat acest fenomen, sau el se găseste în natiunea română dintotdeauna? Oare comunismul sau sărăcia au adus natiunea română într-o asemenea depravare? Si, oare, ce ne aduce viitorul?

Comentarii (5)

STIRI ARAD