E foarte greu să scriu ceva astăzi, la înmormântarea Observatorului Arădean. Fiindcă o parte din istoria mea personală este legată de această publicaţie. De la începuturile sale. Îmi amintesc şi acum cămăruţa de la fostul Bingo Gol, de la gară, unde Tristan Mihuţa, Lajos Notaros, Ovidiu Balint şi subsemnatul discutam despre viitorul cotidian arădean, pe vremea aceea singura alternativă la eternul Adevărul, fostă Flacăra Roşie, viitorul Jurnal Arădean. Motivaţiile noastre de a fi în acea cameră erau cum nu se poate mai diferite. Dar am fost. Am participat la scrierea istoriei presei arădene, chiar dacă pentru scurt timp.
După ani buni (sau răi, se poate spune), timp în care am văzut schimbări, trădări, gesturi inexplicabile şi împăcări tardive, am revenit la Observator Arădean, ca editorialist, cu un eseu săptămânal, numit Cinism La Gerunziu. Majoritatea materialelor care apar pe blogul meu au apărut şi în paginile ziarului Observator.
Mie, apartenenţa la ziarul acesta nu mi-a făcut bine. Mai mult, nici ziarul în sine nu m-a ajutat cu mai nimic. Nu am devenit faimos, nici bogat, nici formator de opinie, nici angajat al cine ştie cărui magnat local. Cu toate acestea, am iubit acest cotidian, şi îi deplâng sincer dispariţia.
Şi, totuşi, de ce dispare Observatorul Arădean? Ar fi atât de multe de scris, de spus, încât o să îmi permit, delicat şi diplomatic, să mă abţin. M-a durut faptul că nu am apărut în ultimul număr al ziarului. Dar asta e o chestie personală, ţine de o tristeţe de lungă durată, poate ţine şi de poziţia mea faţă de ultimele luni ale ziarului, devenit o foaie a vendetei noilor acţionari. Poate am supărat. Sincer, m-aş bucura să fie aşa. Măcar aţi simţi ceva.
Din păcate, nu e asta. Moartea acestui ziar reprezintă moartea protestului în mass media arădeană. De acum înainte, ziariştii de aici, cei care rămân aici, vor deveni maşini de scris. Dacă mă înşel în previziunea mea, mult prea sumbră, voi fi primul care o va recunoaşte. Dar, o spun cu toată tristeţea, m-am săturat să am dreptate.
Nu aţi omorât o publicaţie. Aţi omorât o stare de spirit. Aţi ucis un vis.

Comentarii (5)

BASIL N. MURESAN