Piaţa asigurărilor private de sănătate era până nu demult foarte slab dezvoltată, mai ales datorită necunoaşterii avantajelor acestora. S-a înţeles greu şi târziu că asigurările private de sănătate încearcă să înlocuiască nefuncţionalitatea asigurărilor de stat cu încrederea faţă de asigurările private. Unul dintre produsele de succes este acum dezvoltat şi în România de către Waldemar Steimer, prin firma OVB, al cărui reprezentatnt este în România. OVB este unul dintre cei mai puternici brokeri pe piaţa asigurărilor din Europa, având peste 2,8 miloane de clienţi, în 14 ţări şi o experienţă de peste 40 de ani de activitate. Asiguratorul este o altă firmă germană, cu o tradiţie de peste un secol în consultanţă financiară, Signal Iduna. Signal Iduna are la rândul ei o întreagă reţea de parteneri în serviciile medicale private, începând cu laboratoare de analize şi până la spitale private.
Reţeta produsului era simplă: o firmă angajatoare le plăteşte angajaţilor săi o asigurare de sănătate, în baza căreia angajatul asigurat beneficiază de servicii medicale de calitate complete, la clinici private. Problemele erau altele. Care firmă angajatoare înţelege avantajele acestei oferte pentru pachetul salarial? Care angajat înţelege că va evita corvoada unei internări în spitale de stat, în care trebuie să îţi aduci de acasă şi mâncarea, şi pansamentele, şi medicamentele şi, uneori, chiar medicul? Care clinică privată din România va înţelege că o firmă de asigurări îi garantează plata serviciilor către asiguraţii săi, atâta vreme cât din colaborarea cu Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate n-au rămas decât datoriile?  Bineînţeles că firma angajatoare care a fost interesată de o astfel de ofertă pentru angajaţii săi a fost o firmă multinaţională. Motivele? În primul rând, reprezentanţii firmei cunoşteau acest tip de asigurare pentru angajaţi. Apoi, pe piaţa domeniului de activitate al multinaţionalei erau foarte multe oferte de muncă, iar pachetul salarial al concurenţei semăna prea mult cu cel negociat pentru angajaţii săi. Eventual o mărire de salariu, eventual bonuri de masă... cam aceeaşi ofertă. Or, plata către asigurările de sănătate la stat erau aceleaşi procentual, iar serviciile medicale de care ar fi trebuit să beneficieze angajaţii săi rămâneau la fel de proaste. Cum riscul de îmbolnăvire al angajaţilor este cam acelaşi în fiecare an, se putea umbla doar la calitatatea tratamentelor în caz de îmbolnăvire. Au urmat negocierile cu clinicile private. Nici una dintre ele nu se aştepta la o asemenea ofertă avantajoasă, prin urmare acordul s-a încheiat rapid. Firma angajatoare oferă ceva în plus angajaţilor, clinicile private au siguranţa plăţii serviciilor medicale prestate, angajaţii au siguranţa unor servicii medicale gratuite şi de calitate, dar şi un adoas la pachetul salarial existent.
Deoarece abia au fost încheiate negocierile nu putem divulga numele firmei angajatoare şi nici ale clinicilor private, însă în curând toate aceaste informaţii vor fi disponibile.
 

Citeşte şi: Un neamţ revoluţionează sistemul asigurărilor de sănătate (I)

Comentarii (7)

TOP NEWS