Weekend, soare, primăvară. Ca orice orăşean crescut între betoane şi ahtiat după natură şi aer curat, mi-am „împachetat” familia şi am pornit la drum. Destinaţia: Dezna, la 92 km de Arad, via Moneasa.
Comuna Dezna, aşezată pe valea cu acelaşi nume, la poalele munţilor Codru-Moma, este o zonă cu un potenţial turistic de excepţie.  Pe lângă pesisajul idilic, Dezna oferă turiştilor obiective pitoreşti: ruinele Cetăţii Dezna (sec. XIII) de pe dealul Ozoiu, Biserica Ortodoxa construită peste fundaţia unei clădiri romanice (sec. XIX), un centru de recuperare neuromotorie, o păstrăvarie etc.
Din păcate, acest reportaj face parte din ciclul: „Avem un oraş frumos, păcat că-i locuit!“. 
Ajunşi la Dezna, ne-am cazat la nişte prieteni şi am ieşit urgent la o plimbare pe vale. Era prima zi de Paşte. Străzile erau curate, geamurile caselor proaspăt spălate şi pomii proaspăt înfloriţi! Valea Deznei trece prin spatele gospodăriilor, chiar la poalele dealului. Până acolo plimbarea a fost extrem de plăcută şi relaxanta. Cum am ajuns însă la câţiva metri de vale, ne-a izbit un peisaj grotesc. Toţi copacii de pe malul râului erau acoperiţi de gunoaie, pungi, peturi, materiale textile. Pe ambele maluri, din loc în loc, grămezi de gunoi menajer şi resturi din construcţii, evident aduse acolo cu căruţa sau camionul.  
Am fost şi anul trecut în zonă. Şi atunci s-ar fi putut comenta pe marginea acestui subiect, doar că probabil nu am văzut dezastrul în toată măreţia lui, din cauza vegetaţiei abundente. De această dată am ajuns înainte ca vegetaţia să crească. 
Nu mi-a venit să cred că dezastrul se întinde pe toata lungimea localităţii şi, probabil, câţiva kilometri în aval. Orice cot al râului spumegă încărcat cu plasticuri. În copaci atârnă haine, pungi, peturi, conserve, încălţăminte...ici colo câte-un hoit... Mi-a fost ruşine! Mi-a fost ruşine în fata copilului meu care se uita întrebator: „Oare de ce m-a dus mami la groapa de gunoi?“
Am intrebat primul localnic care mi-a ieşit în cale de unde atâta gunoi? Mi-a răspuns că e mizeria care a venit de la Moneasa, împreună cu viitura de după topirea zăpezilor. „Si mai îs ăştia care arunca p-aici. Da’ la primăriţa nu-i place. Se supăra dacă îi vede, că doar este o maşină care vine de la Sebiş şi duce gunoiu’ odată pe săptămână! Oamenii pot să arunce acolo, nu aici pe vale!“, mi-a spus el. Am mai intrebat câţiva localnici pentru că nu mi-a venit să cred. Nimeni nu era de vină. Vecinii dădeau vina pe vecini. Aşa am aflat că unii şi-au construit băi cu wc-uri moderne, dar că, în lipsa canalizării, deversează deşeurile direct în vale. Apoi, valea mai este extrem de utilă la spălatul jeep-urilor şi deversarea mizeriei scurse din coteţele animalelor. E bună şi la pescuit şi la adăpat animale. Cum s-ar zice, valea are o mie plus una utilizări. 
Una din întrebările pe care le-am pus constant a fost: de ce nu face nimeni curăţenie acolo. Răspunsul a venit ardeleneşte: „Păi au fost acu’ câţiva ani ăştia de la NATO! Nişte soldaţi. Au venit cu nişte saci şi au încărcat camioane de gunoi. Tot-tot au strâns. Fir de mizerie n-au mai lăsat. Dar au plecat şi de-atunci n-au mai venit...“
Ce să mai zic la asemenea răspuns? Mi-a venit să urlu la ei, să-i iau la palme, să-i fac să se trezească cumva. Oameni buni! Voi mâncaţi din propriul vostru WC! Daţi copiilor voştri să bea apă din propriul vostru WC! Vreţi turism? Vreţi locuri de muncă? Vreţi ajutor de la stat? Voi ce daţi în schimb??? 
Lipsa de respect oamenilor faţă de ei înşişi, nepăsarea faţă de mediul înconjurator este foarte clară. Nu pot să înţeleg însa de ce autorităţile nu fac nimic. Povestea e veche. Nu e de-acum. În câteva săptămâni va fi ascunsă de vegetaţie. Dar plasticurile şi deseurile vor rămâne acolo, poluând apa şi solul pentru următoarea mie de ani. Şi peste ele vor fi aruncate altele. Râul va dispărea sub gunoaie şi va deveni o scurgere subterană de mâzgă şi puroaie. Copacii vor putrezi şi dealul se va surpa. Apocaliptic? Eu zic că sunt realistă!
Unde sunt Protecţia Mediului, Primăria, Apele Române, conştiinţa civică? 
Dacă nu se vor lua măsuri urgente, probabil că degradarea mediului va fi iremediabilă. 
Am scris acest reportaj pentru că m-am gandit că este nevoie de cineva din afară să le spună localnicilor cât de răi şi urâţi sunt.  Sunt urâţi pentru că batjocoresc pământul care îi hrăneşte şi sunt răi pentru că nu le pasă că traiesc în mizerie.
 

Comentarii (6)

TOP NEWS