Virusul West Nile provoacă panică în România după ce două persoane şi-au pierdut viaţa în urma înţepăturilor de ţânţari şi au făcut meningo-encefalită. Boala a provocat alertă maximă în sistemul sanitar iar autorităţile locale trebuie să ia măsuri pentru distrugerea ţânţarilor.
Boala a fost confirmată la nivelul mai multor judeţe: Sibiu, Constanta, Dolj, Galati, Bucureşti – câte un caz, şi 2 cazuri în judeţul Alba. Doi pacienţi au murit deja din cauza complicaţiilor. Aveau 75, respectiv 79 de ani şi erau din Bucureşti şi Constanţa. Oficialii confirmă ca alţi 7 pacienţi sunt în acest moment sub tratament cu acelaşi diagnostic iar alte 3 cazuri sunt în curs de confirmare.
Îngrijorător este faptul că au fost înregistrate cazuri şi în judeţul vecin, Alba. De aceea, toţi arădenii care au febră, dureri de cap şi tulburări de vedere sau dureri musculare trebuie să se prezinte de urgenţă la doctor.
De remarcat că pentru meningita West Nile nu exista vaccin si nici tratament specific iar bolnavii primesc doar un tratament de suport.
Ministerul Sănătăţii le cere medicilor să anunţe imediat ce în spitale apar cazuri suspecte de febră. Acelaşi lucru este valabil şi pentru medicii de familie din zonele în care s-au raportat până acum cele 12 cazuri.
Până în prezent virusul nu a fost confirmat decât la adulţi, însă poate apărea şi la copii, caz în care poate trece aproape neobservat şi poate fi confundat cu o simplă viroză.
 

UPDATE1/Vă prezentăm, în continuare, comunicatul de presă al Direcţiei de Sănătate Publică cu privire la apariţia virusului West Nile în România:

„Deoarece în săptămâna 23.08-29.08.2010 s-au înregistrat în România 7 cazuri confirmate şi 3 cazuri probabile de meningoencefalită West Nile în judeţele AB, CJ, CT, TR, BB, DJ, GL, MS, SB, dintre care 2 s-au soldat cu deces, Ministerul Sănătăţii a solicitat tuturor Direcţiilor de Sănătate Publică următoarele:
• Investigarea cu laboratorul a tuturor cazurilor de meningită/meningoencefalită/encefalită cu LCR/lichid cefalorahidian  clar la pacienţii cu vârsta peste 15 ani , internaţi în Secţiile de Boli Infecţioase, urmată de raportare imediată, la depistare , a cazurilor şi prelevarea de la cazurile suspecte a 2 seturi de probe (setul I: LCR şi serul 1 cât mai aproape de debutul bolii şi setul II: numai serul 2, la interval de 14-21 zile de la recoltatrea serului 1), care vor fi analizate la Institutul Cantacuzino Bucureşti.
• Avertizarea populaţiei privind măsurile individuale necesare protecţiei
împotriva înţepăturilor de ţânţari.
În acest context, vă prezentăm câteva informaţii utile populaţiei, chiar dacă nu am avut nici un caz confirmat (cu precizarea că judeţul Arad nu a fost ,  până în acest moment, inclus în supravegherea sentinelă pentru infecţia West Nile, deci nu s-a procedat la  investigarea meningoencefalitelor cu LCR clar a pacienţilor peste 15 ani vârstă, în regim curent):
a. date despre agentul etiologic (Virusul Nilului de Vest), cu interes variabil pentru populaţie
b. măsurile individuale necesare protecţiei împotriva înţepăturilor de ţânţari
c. măsuri generale de combatere şi control a populaţiei de ţânţari

I. Virusul West Nile Familia Flaviviridae, parte din complexul antigenic al encefalitelor japoneze, prezente în zonele tropicale şi temperate. Infectează mai ales păsările, care sunt amplificatoare şi mamiferele, în organismul cărora virusul nu se mai multiplică cu acelaşi ritm susţinut. Calea de transmitere este ţânţarul.
Aproximativ 80% dintre infecţii sunt asimptomatice.
Vechime virus 1000 ani. In 2008, lanţul  2, găsit iniţial doar la caii din Africa şi Madagascar, a apărut în  Europa, infectând primii  18 cai  în Ungaria.

Simptome
Trei forme de infecţie: asimptomatice, sindrom febril moderat şi meningo-encefalite, raport 110:30:1.Sindrom febril moderat: Incubaţie 2-8 zile, apoi febră, cefalee, frison, diaforeză (transpiraţii excesivă), astenie, limfadenopatie, gură  şi mucoase uscate, dureri articulare şi alte semne asemănătoare gripelor sau virozelor. Uneori apar erupţii tranzitorii pe corp şi fenomene gastrointestinale (greaţă, vărsături, inapetenţă, diaree). Vindecare în 7-10 zile, cu astenie/adenopatie, care pot persista 2 luni.  
Meningo-encefalite. Debut ca şi la sindromul febril, apoi scade nivelul conştienţei, spre semi-comă, cu reflexe tendinoase hiperactive, apoi diminuate, pot apărea tulburări extrapiramidale. Vindecare după convalescenţă este lungă şi cu astenie marcată. Se pot dezvolta: sindromul Guillain-Barré şi corioretinita multifocală, hepatita, miocardita, nefrita, pancreatita şi splenomegalia. Rata mortalităţii este de 4.5% doar dintre cazurile grave şi aprox. 1% din infecţiile totale.

Transmitere
Prin ţânţar la pasăre, care devine gazdă amplificatoare (multiplicare virală care permite apoi altă transmitere prin ţânţar). Mamiferele nu sunt gazde preferate care să întreţină uşor această multiplicare, ceea ce duce la infecţii “moarte”.
Susceptibilitate. Nu mai este considerată boală ocupaţională, transmiterea se poate face şi prin transplant, transfuzii sanguine, vertical mamă-făt sau alăptare. Se practică screeningul donatorilor care se întorc , în ultimele 28 zile, din regiuni ca USA, Canada, Italia NE. Diabetul, vârsta avansată şi transplantul sunt factori favorizanţi, pe lângă o mutaţie genică(CCR5, care oferă rezistenţă la HIV dar induce complicaţii WN). Saliva ţânţarului afectează coagularea sângelui, agregarea plachetară, inflamaţia şi imunitatea. Nu există vaccin pentru oameni.  Caii şi păsările pot fi protejate prin vaccinare.
Distribuţie geografică. Africa, Europa, Orientul Mijlociu, Asia vestică şi Oceania şi mai recent America de Nord. Cele mai recente focare: Algeria (1994), Romania (1996 – 1997), Republica Cehă (1997), Congo (1998), Rusia (1999), USA (1999 – 2009), Canada (1999–2007), Israel (2000).
Boli la animale: inMaroc (1996), Italia (1998), USA (1999 to 2001), Franţa (2000), Mexic 2003.
Boli umane: USA 1999-2001, 149 cazuri , 2002-4,156 / decese 284(13 cazuri prin transfuzii). In 2003 -9,862 cazuri/264 decese. In 2004-2,539 cazuri/ 100 decese. In 2005, 3,000 cazuri/ 119 decese. 2006 – 4,269 cazuri/ 177 decese. In 2007, 3,623 cazuri/ 124 decese . In 2007, 1,227 cazuri/ 117 decese. In 2008, 236 cazuri/2 decese. Canada: Un deces în 1999. In 2003, 14 decese/ 1,494 cazuri. In 2004, 26 cazuri/2 decese . 2005 – 239 cazuri/ 12 decese. 2006, 127 cazuri/0 decese. 2007, 445 cazuri/2 decese. 2009- 826 cazuri/ 3 decese.. Israel: In 2000, 417 cazuri/33decese. Romania: Intre 1996–1997 – 500 cazuri , cu rata de fatalitate de 10%.
Diagnostic. RT-PCR (Real Time Polymerase Chain Reaction).

II. Măsurile individuale necesare protecţiei împotriva înţepăturilor de ţânţari
• Evitarea înţepăturilor de ţânţar, prin site contra vectorilor, îmbrăcaminte care să acopere cât mai mult corpul şi repelenţi. (DEET, picaradina, ulei din lemon-eucalipt pentru piele şi permetrina pentru haine).
• Faceţi-vă un obicei din a utilize repelenţii când sunteţi în aer liber. Transpiraţia, perspiraţia sau dacă vă udaţi  sunt situaţii în care trebuie să reaplicaţi repelentul mai frecvent. Ţânţarul este atras de mirosul pielii şi de bioxidul de carbon din respiraţie. Repelentul nu se aplică în spaţii închise şi nici pe pielea cu leziuni.
• De ştiut că ţânţarul începe să atace de la înserare până la răsărit. Daţi atenţie protecţiei personale mai ales între aceste ore şi evitaţi să fiţi în aer liber în acest interval.
• Deoarece ţânţarii se înmulţesc în apele stătătoare, verificaţi curţile şi grădinile o dată pe săptămână; aruncaţi recipientele de care nu aveţi nevoie, goliţi apa din vasele goale de flori, schimbaţi apa la păsările şi animalele de curte şi menţineţi curate conductele de evacuare a apelor de ploaie de pe acoperişuri sau jgheaburile.
• Verificaţi sitele contra vectorilor de la ferestre şi uşi, asiguraţi-vă că sunt în bune  condiţii şi faceţi acest lucru şi  pentru persoanele vârstnice din vecini, ajutaţi-i la înlocuirea sitelor  rupte, dacă nu o pot face singuri.
• Persoanele peste 50 ani sunt cele la risc pentru boală şi complicaţii, iar decesele apar la cele peste 70 ani .
• Cazurile la copii sunt rare dar şi aceştia trebuie să fie protejaţi de înţepăturile de ţânţari. Repelenţii li se pot aplica şi lor, cu condiţia respectării instrucţiunilor producătorului privind vârsta. Nu se aplică sugarului sub 2 luni nici un tip de repelent iar copilului sub 3 ani  nu i se poate aplica uleiul de lemon-eucalypt . Nu există studii referitoare la concentraţiile sigure pentru sănătatea copiilor dar se pare că poate fi folosit  DEET cu concentraţie 10%-max.30% pentru copilul peste 3 ani vârstă.  Părinţii trebuie să cunoască tipul şi concentraţiile de substanţe care se pot utiliza în raport cu vârsta copilului şi timpul de expunere în aer liber şi deasemenea să cunoască riscul bolilor transmise prin muşcăturile de insecte din zona respectivă. 
 
III. Măsurile generale constau în acţiuni de combatere şi control a populaţiei de ţânţari din zonele cu lacuri, bălţi şi teritorii la risc ( în judeţele riverane Dunării), pentru zonele rurale, asanarea subsolurilor inundate şi dezinsecţia zonelor cu parcuri şi spaţii verzi , pentru zonele urbane.
Definiţii:
Repelent: substanţă care maschează mirosul uman sau imită mirosuri pe care insectele le evită, ceea ce le descurajează atacurile. Repelentul nu ucide ţânţarul şi este eficient doar la distanţă mică de suprafaţa tratată.
Ingredienţi în repelenţi:
• DEET,N,N-Diethil-meta-toluamida, substanţă uleioasă, uşor gălbuie , cel mai frecvent ingredient pentru repelenţi Se aplică pe piele sau îmbrăcăminte . Alungă ţânţarii (care pot transmite febra Denga, encefalita eqvină , malaria şi febra Nilului de Vest)  şi căpuşele (care pot  transmite meningoencefalitele de căpuşe, tifosul şi boala Lyme ).
• p-mentan 3,8-diol (PMD ) Picaridina conţine ulei de eucalypt de lămâie .
• Unele produse pot să conţină permethrină şi sunt recomandate doar pentru haine, pantofi, plase de pat şi echipament de camping . Este eficientă şi ca insecticid”.
Dr. Dana Negru
Director executiv adjunct
sănătate publică, programe şi control
 

UPDATE2/Şi Structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor vor acorda sprijin instituţiilor implicate în prevenirea şi combaterea situaţiilor de risc ce ar putea fi determinate de infectarea cu virusul West Nile.
De la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor au fost transmise unităţilor subordonate o serie de măsuri, potrivit competenţelor, privind intensificarea cooperării cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice şi cu direcţiile de sănătate, în scopul realizării schimbului de date referitoare la cazurile de infectare cu virusul West Nile.
De asemenea, centrele medicale judeţene aparţinând M.A.I. şi cel din Municipiul Bucureşti vor asigura prelucrarea aspectelor de interes privind prevenţia individuală şi colectivă, simptomatologia şi măsurile de evitare a contactării virusului de către personalul propriu.
În funcţie de evoluţia situaţiei şi a solicitărilor primite din partea Ministerului Sănătăţii, vor fi dispuse măsurile necesare pentru asigurarea sprijinului necesar.
 

Comentarii (3)

TOP NEWS