Zorro de la Cotroceni a obosit, e epuizat. S-a trezit vorbind şi abia apoi gândind, sincer cu el însuşi, păi se cuvenea înainte de Crăciun: cum că avizul parlamentarilor, tovarăşi întru devalizări, e obligatoriu pentru începerea urmăririi penale a celor (tot parlamentari) acuzaţi de acte de corupţie, că în caz contrar nu facem decât să ruinăm preţioasa carieră politică a unor oameni ambiţioşi şi, altfel, de mare însemnătate pentru ţară! De unde desprindem că lupta anti-corupţie, sau mai bine zis simularea acesteia, e mai importantă decât victoria în sine, o interpretare şi şmecherească, şi picată la ţanc a generosului slogan asociat de obicei cu spiritul Jocurilor Olimpice: cine parcurge traseul câştigă, câştigătorii nu-s neapărat cei ce trec (primii) linia de sosire, important e să participi, e suficient să priveşti muntele ca să vezi că-i munte, nu trebuie să-l şi escaladezi, te poţi apoi culca pe o ureche, lasă pe mâine ceea ce poţi să nu faci niciodată şi alte asemenea mostre de pseudo-filosofie zen, adaptată turceşte pentru uz (iz) bucureştean.

Of, primăvară searbădă şi mucegăită, de ţi-ai anunţa prezenţa pe meleagurile noastre ac pastorem Romanorum, eu şi prietenii mei am emigra cu sprijinul tău ce nu cunoaşte istovirea, alungă-ne tocmai în Franţa, unde ar urma să alcătuim un guvern de tranziţie, în exil permanent. Nu veni niciodată să ne chemi înapoi din cele străinătăţuri, pentru că nu vom arăta nici o poftă să-ţi dăm ascultare, ţie sau vorbelor tale mieroase de târfă scăpătată, exagerat sulemenită la salonul din colţul blocului. Aminteşte-ţi vremurile în care nu te dădeai în lături să te tăvăleşti pe pajişte cu câte trei ciobănei odată şi trei turme de miei (ca să iasă rima), scuteşte-ne de himerele tale feminine fără gât, însă cu trup şi ţâţe blonde udreşti, neretuşate, pentru că - în vârstă de aproape patruzeci de ani, şi încă în formă, cu toate că nu încă siliconate, nu botoxate, nu plasticate, adevăr îţi spun - nici măcar nu încerca să ne ademeneşti cu sarmalele tale proaspete, învelite în zdrenţe de varză puturoasă şi cu mititeii cei iuţi, sinucigaşi!

Îi vom lăsa uitaţi pe apărătorii autoproclamaţi ai neamului, în uniformele lor cusute prost, primăvară coruptă în fund românească, să-ţi păzească întinderea pustie, fără noi, să vegheze la un viitor ce n-o să mai existe, fără noi, să stea cât poftesc cu arma în mână la fruntarii, căci nimeni nu te va mai ataca, primăvară românească infertilă, până într-o bună zi în care vor fi începând să se măcelărească între ei, bănuindu-se reciproc de spionaj în favoarea putorilor străine.

Concubinează tu fericită, primăvară autohtonă pruncucigaşă, cu Zorro al tău cel acum despuiat de orice magie electorală, prins cu Justiţia-n vine, făcătorul de minciuni, justiţiarul de televizor, editorialistul ratat, acest Vrăjitor din Oz al intelectualilor naivi, acest prim playstation al statului de drepţi, pitulat temerar pe după boscheţii din parcul părăginit al Cotrocenilor.

Comentarii (3)

CRISTIAN SÎRB